1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Tentația extremismului între CTP și Arsenie Boca

23 octombrie 2023

România nu se îndreaptă spre un stat teocratic, dar peisajul începe să se apropie: înalți prelați ortodocși și politicieni de diferite ranguri vor să interzică un film despre Arsenie Boca. O analiză de Sabina Fati.

https://p.dw.com/p/4XtD5
România| Biserica Ortodoxă - imagine tematică: Catedrala Patriarhală Sfinții Împărați Constantin și Elena
Biserica Ortodoxă este o instituție foarte influentă în RomâniaImagine: Bruno Coelho/PantherMedia/IMAGO

În plus, o asociație studențească vrea să pedepsească un jurnalist pentru părerile lui despre pelerinajul la moaștele Sfintei Parascheva iar purtătorul de cuvânt al BOR i-a acuzat de „nesimțire spirituală” pe doi artiști pentru expoziția lor „Nimfe și zombi”.

Liga Studenților de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, tocmai a cerut Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) să-l sancționeze pe Cristian Tudor Popescu (CTP) fiindcă i-a comparat pe cei care stau zile întregi la coadă să pună mâna pe moaștele Sfintei Parascheva cu fanaticii islamiști gata de orice pentru că după moarte îi așteaptă „72 de fecioare, mai mult sau mai puțin virgine, dar cu ochi frumoși”.

Reprezentanții studenților din Iași scriu că „CTP i-a comparat pe pelerinii de la Iași cu teroriștii sinucigași Hamas”, exagerând o comparație pe care jurnalistul a făcut-o, fără să pronunțe însă cuvântul Hamas. C.T. Popescu a vorbit într-un podcast Recorder despre război și radicalizare, sugerând, poate excesiv, că „oamenii care cred că o să se vindece, că o să se îmbogățească, că nu știu eu ce o să mai primească ducându-se la moaștele acelea nu sunt cu nimic deosebiți de cei care cred că îi așteaptă o masă împărătească și 72 de fecioare în rai”. Rezultă din contextul discuției că pelerinii nu sunt potențiali teroriști și că e vorba mai degrabă despre superstiții și credințe, care în anumite contexte pot fi manipulate și pot deveni periculoase.

E cel puțin ciudat că o organizație studențească cere pedepsirea cuiva pentru că și-a exprimat părerea în public. Se poate înțelege că o parte a viitoarei elite intelectuale a țării vrea să cenzureze libertatea de expresie? Că există o intoleranță în creștere față de liber cugetători? Și-ar dori acești tineri un stat teocratic, în care doar unii au dreptul la opinie? E vorba despre o tendință spre care se îndreaptă majoritatea, ca în ficțiunea lui Houellebecq? Sau sunt doar puseuri ale unei societăți în derivă?

Oare cum au luat studenții din Iași decizia de a-l reclama pe C.T. Popescu? Chiar e vorba despre o majoritate? Sau această organizație e mai degrabă nereprezentativă iar majoritatea rămâne tăcută, din indiferență și lene? În textul postat pe site-ul Ligii se precizează cu litere îngroșate că „Pentru majoritatea studenților din Iași, participarea la slujbele care se desfășoară la Catedrala Mitropolitană și închinarea la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva le oferă acestora alinare în necazuri, nădejde și putere pentru a trece peste greutățile vieții” și că jurnalistul „nu are dreptul să batjocorească” nevoia lor „de trăire spirituală”. 

Dacă ceilalți studenți care nu sunt de acord cu delictul de opinie nu spun nimic, viitorul ar putea recădea în mâinile unor creștini abuzivi, ca în perioada interbelică. AUR desțelenește acest culoar pentru extremiștii noii generații care pot înainta triumfal peste rumoarea nemulțumiților din spațiul virtual, pe fondul politicii mediocre și al plictisului electoral.

Ieșirea din încremenire e tot mai dificilă, iar intoleranța crește. Două instituții de cultură din Arad, aflate sub controlul liberalilor au refuzat, pe rând, proiecția filmului documentar despre Arsenie Boca, regizat de Alexandru Solomon, invocând amenințări din public. Apoi la Sibiu, Mitropolia Ardealului, care acum doi ani a propus canonizarea lui Arsenie Boca, a cerut interzicerea filmului, pe motiv că ar fi „o nefericită încercare de a batjocori un popor și valorile lui spirituale”. Purtătorul de cuvânt al BOR l-a contrazis pe mitropolitul Ardealului, în privința filmului, dar a făcut-o pe cont propriu, iar declarația lui nu apare pe niciunul din site-urile oficiale ale Bisericii. 

Dincolo de această echilibristică a Bisericii Ortodoxe Române (BOR), între grupările ei fundamentaliste și moderniste, filoruse și pro-occidentale, BOR reușește să ocupe tot mai multe spații libere lăsate de statul român, nu doar în domeniul social, ci și în educație și cultură, nu doar în zona credinței, ci și în cea a politicului.

În fond, Biserica a știut mereu să-și negocieze privilegii și strategii cu puterea politică a zilei, oricare ar fi fost ea. Ține de tradiția bizantină a ortodocșilor să aibă relații permanente cu puterea, dar acum BOR are o poziție extrem de influentă, care concurează în mai multe domenii cu statul. Puterea Bisericii continuă să crească, pe fondul curentului pro-ortodoxist din societate, care devine tot mai radical și adună tot mai mulți adepți.  

Va știi Biserica în ce fel să folosească această putere, într-o perioadă în care tentația extremismului e tot mai periculoasă? Vor știi instituțiile statului cum să pună piedică tendințelor radicale? Sau e posibil ca istoria să se repete?

Sabina Fati
Sabina Fati Sabina Fati scrie pentru DW din 2020.