Terorismul antisemit de la Istambul şi reacţia lumii

Bilanţul dublului atentat terorist menit să distrugă două din sinagogile comunităţii evreieşti din Istambul s-a agravat. Cel puţin 23 de persoane şi-au pierdut viaţa, în urma exploziilor aproape simultane ale unor autovehicule capcană care au sărit în aer în proximitatea celor două lăcaşuri sfinte evreieşti. Alţi 70 din cei 300 de răniţi continuă să fie spitalizaţi. Ajutaţi de investigatori aparţinînd poliţiei şi serviciilor secrete israeliene, echipele poliţiei turce au continuat să-i caute febril pe teroriştii responsabili pentru această nou crimă antisemită, antiturcă şi antioccidentală , aspru condamnată pe plan internaţional. Forţele de securitate au arestat trei persoane, din care două femei acoperite cu tradiţionalul voal musulman.

La Istambul a sosit duminică şi ministrul israelian de externe, Sylvan Shalom, care subliniase ieri, într-o primă reacţie la dublul atac, că exploziei de antisemitism din Europa îi revine o parte de vină pentru cele petrecute la Istambul. Omologul său turc, Abdulah Guel, cu care se consultă azi Shalom, a reliefat la rîndul său că, date fiind proporţiile şi mijloacele substanţiale necesare, e cu totul improbabil ca atentatele să fi fost comise fără ajutor extern.

Ziarele din Turcia, favorizează în ediţia lor de azi teza implicării reţelei teroriste el Quaeda, a sauditului Osama bin Laden, dar serviciile secrete turceşti şi israeliene nu exclud nici ipoteza implicării unui stat străin în organizarea şi comiterea celor două atentate săvîrşite sîmbătă dimineaţa în jurul orei 9,30 în timpul serviciului religios şi al sacrei festivităţi mozaice de Bar Mitzvah, la care se strînseseră, într-una din cele două sinagogi, un număr neobişnuit de mare de enoriaşi, în speţă 300 de credincioşi. 6 evrei şi-au pierdut viaţa în urma celor două deflagraţii, victimele fiind, în marea lor majoritate, trecători şi localnici musulmani.

Potrivit fostului şef al Mosadului israelian, Efraim Halevi, dublul atentat ar putea să se fi produs cu complicitatea unor grupări extremiste iraniene. De altfel, un grup proiranian, autoinitulat "Frontul Islamic al Combatanţilor pentru Marele Orient" a revendicat dublul atentat, deşi, conform poliţiei locale, această organizaţie este prea mică pentru derularea fără ajutor extern a unei operaţiuni teroriste de asemenea anvergură. Surse ale serviciilor secrete indicaseră de curînd că al Quaeda proiectează atacuri în Turcia. Această ţară este singurul stat musulman din NATO, care întreţine strînse relaţii de cooperare nu doar cu SUA ci şi cu Israelul. Ankara a provocat recent furie în lumea arabă, oferindu-se să trimită trupe de stabilizare în Irak. Oferta fusese categoric respinsă în primul rînd de organizaţiile kurde din Irak. La 14 octombrie, un autovehicul capcană explodase în proximitatea ambasadei turceşti de la Bagdad, ucigîndu-l pe şofer şi pe un trecător şi rănind 13 oameni.

Implicarea unor forţe externe în baia de sînge comisă ieri la Istambul e cu atît mai probabilă, cu cît relaţiile dintre musulmanii turci şi evreii din ţară sunt cît se poate de bune. Recrudescenţa antisemitismului european, înfierată în repetate rînduri de oficialităţile israeliene, pare să nu fi avut un impact semnificativ asupra populaţiei turceşti. Reacţiile, aproape unanime, de condamnare a dublului atentat antievreiesc din Istambul n-au întîrziat decît în lumea arabă şi islamică.

In timp ce premierul turc Erdogan a estimat imediat duă mascarul de sîmbătă că atacurile asupra sinagogilor din Istambul au avut menirea de a destabiliza Turcia, ministrul său de externe evocînd posibilele lor ramificaţii internaţionale, Israelul a lansat lumii un apel. Statul evreu a cerut Comunităţii Internaţionale să se mobilizeze contra forţelor răului. Premierul israelian Ariel Sharon şi-a exprimat durerea şi emoţia, iar ministrul său de externe, Sylvan Shalom, a depus o coroană de flori la sinagoga Neve Shalom, una dintre cele două ţinte ale operaţiunii teroriste de sîmbătă, înainte de a conferi cu şeful diplomaţiei de la Ankara.

La Washington, preşedintele SUA, George Bush a reliefat sîmbătă că "inamicii luptei noastre contra terorismului n-au nici conştiinţă şi nici credinţă, devreme ce au atacat lăcaşuri sfinte, în care femeile, copiii şi bărbaţii se adunaseră pentru rugăciune". O vie emoţie a manifestat şi preşedintele Comisiei Europene, Romano Prodi, care, aflat la Milano, s-a deplasat imediat la sinagoga din oraş, spre a prezenta comunităţii evreieşti "condoleanţele întregii Uniuni Europene".

Parisul ca şi Berlinul au condamnat cu maximă vigoare dublul atentat, calificat de oficialităţile franceze drept "odios", preşedintele Franţei pronunţîndu-se pentru "întărirea hotărîrii naţiunilor democratice de a lupta împreună împotriva antisemitismului, intoleranţei şi terorismului". Un ecou similar s-a înregistrat în declaraţia şefului diplomaţiei germane. Ministrul de externe şi vicecancelarul Republicii Federale, Joschka Fischer, a condamnat în termeni dintre cei mai severi barbaria atentatelor de la Istambul, reclamînd, potrivit lui, "unirea eforturilor comunităţii internaţionale în vederea combaterii antisemitismului şi terorismului". Aceleaşi reacţii şi la Roma, care conduce în prezent Uniunea Europeană, în vreme ce Moscova şi-a exprimat "neliniştea".

Polonia a pus degetul pe rană, oficialităţile de la Varşovia subliniind că atentatele asupra sinagogilor din Turcia se înscriu într-un cadru organizat şi fac parte dintr-o serie alcătuită din recentele atacuri de la Riad sau din Irak. In fine şi papa Ioan Paul al doilea a înfierat "terorismul aflat la lucru în Turcia şi Irak", lansînd totodată un apel la reconcilierea israeliano-palestiniană, fără de care, potrivit papei, nu se va realiza pacea în Orientul Mijlociu.

După oarecari ezitări, o serie de oficiali din lumea arabă şi islamică, între care liderul palestinian Arafat, Iranul şi Siria, precum şi Liga Arabă au criticat totuşi atentatele, calificînd "atacurile asupra unor civili drept inacceptabile". Dar Amr Mussa, liderul Ligii Arabe nu s-a putut abţine să nu îndrepte totodată şi un deget acuzator împotriva statului evreu, care, potrivit lui, ar sfida dreptul internaţional. La rîndul lui, ministrul de externe egiptean Ahmed Maher a afirmat că tensiunea provocată de confruntarea israeliano-palestiniană ar fi creat un climat favorabil unor asemenea atentate teroriste. Ca şi cum extremiştii islamici care, la 11 septembrie 2001, au aruncat în aer turnurile gemene de la New York, comiţînd un act genocidal, sau cei care au omorît sute de turişti australieni în Bali, zeci de italieni la Nasiria, călători germani la o sinagogă din Tunisia, ori francezi lucrînd în Pakistan ar fi avut nevoie de un "climat propice" pentru actele lor atroce. Ca şi cum ar exista justificări oricît de vagi pentru fanatismul monstruos al celor ce continuă să-şi verse oarba şi sîngeroasa ură pe nevinovate victime civile creştine, evreieşti şi nu în ultimul rînd musulmane aflate din întîmplare "pe aproape", la Ierusalim, Istambul, Riad, Casablanca, Moscova sau New York.

In mod vădit, cancelariile europene - între care şi cele de la Paris şi Berlin - au înţeles că e nevoie de un efort comun şi solidar al lumii, pentru lichidarera terorismului şi antisemitismului. Rămîne de sperat că acestei aprecieri cît se poate de corecte a situaţiei date şi vorbelor exprimînd înţelegerea ei le vor urma fapte concrete.