Toamna teroristă germană

S-a întîmplat acum 30 de ani şi a rămas în istorie ca „toamna germană“, o periaodă de teroare sîngeroasă exercitată de membrii grupării de extrema stîngă, Fracţiunea Armata Roşie împotriva „sistemului imperialist“. Atunci, pe 5 septembrie 1977 a fost răpit preşedintele patronatului german Hans Martin Schleyer, asasinat după 44 de zile de detenţie. Prin această acţiune, teroriştii RAF au sperat să obţină eliberarea tovarăşilor de luptă deţinuţi în închisoarea Stamheim din Stuttgat. Zece mii de poliţişti au fost mobilizaţi pentru a-l găsi pe ostatec. Politicienii au cerut aplicarea pedepsei capitale pentru făptaşi. Procurori, avocaţi, oameni politici, preşedinţi de bănci s-au simţit ameninţaţi. Statul de drept a fost supus unei probe de credibilitate. Între situaţia ameninţătoare de atunci, ce venea din partea extremei stîngi şi cea de astăzi creată de terorismul global islamist nu există doar o diferenţă în timp de 30 de ani, ci şi una de conţinut.

Teroarea este folosită de toţi cei care nu reuşesc să convingă şi să influenţeze, atunci cînd urmăresc scopuri politice. Acest fapt este valabil atît în cazul teroriştilot de extremă stînga din Fracţiunea Armata Roşie, cît şi a teroriştilor reţelei Al Qaeda sau a talibanilor. Teroarea este ultimul mijloc folosit de cei care se autodefinesc drept revoluţionari sau elibertaori. Toată lumea trebuie să tremure, nu doar procurorii, politicienii sau bancherii, ca în toamna germană a anului 1977, ci şi navetiştii ca în cazul atentatelor de la Madrid sau angajaţii care s-au aflat pe 11 septembrie 2001 în World Trade Center la New York, sau cîţiva ani mai tîrziu cei din autobuzele londoneze. Bombele stîrnesc oriunde panică şi spaimă. Obligate de împejurări, societăţile umane se gîndesc la măsuri de apărare şi pot reacţiona ca în toamna lui 1977, cînd s-a cerut aplicarea pedepsei capitale, cu prea mare emoţionalitate. Astăzi mulţi consideră că superputerea americană a reacţionat pripit la atentatele din 11 septembrie 2001 prin intervenţia în Irak.

Dar între teroarea exercitată de RAF odinioară şi pericolul terorist de astăzi ce vine din partea islamiştilor radicali, există diferenţe substanţiale. Teroarea exercitată de RAF a fost îndreptată contra caracterului sistemului capitalist. Ideologii de extremă stînga aveau cuvinte de dispreţ profund pentru cei care purtau răspunderea unui stat democratic bazat pe economia de piaţă liberă, cum a fost cazul Republicii federale. Teroarea exercitată de gruparea Al Qaeda şi aliaţii ei globali loveşte în special oameni nevinovaţi, pentru că urmăreşte să înfricoşeze lumea liberă. Arestările operate acum în Germania dovedesc caracterul de reţea globală a celor care acţionează în numele Djihadului, ca şi necesitatea de a veghea cu vigilenţă la menţinerea ordinei. Odinioară ca şi astăzi statul nu are voie să se lase şantajat. Hans Martin Schleyer însă a plătit cu viaţa acest fapt, iar familia lui a rămas marcată de acel asasinat pînă astăzi. Pentru cancelarul Helmut Schmidt a fost o decizie dureroasă. Si astăzi statele de drept sunt confruntate cu aceiaşi situaţie în momentul cînd extremiştii musulmani răpesc experţi sau turişti în Irak, Afganistan sau în alte părţi. Teroarea nu poate fi combătută decît printr-o atitudine neîndupelcată. Această concluzie ce se trage din „toamna germană“ a anului 1977 este valabilă şi în lupta antiteroristă de astăzi. Cine vrea să apere valoile fundamentale ale democraţiei cu fermitate trebuie însă să ia în calcul şi situaţiile incomode. Învinovăţirea în trecut a stîngii în Germania sau cea a tuturor islamiştilor astăzi de activităţi extremiste, este nedreaptă şi incorectă. Doar acolo unde libertatea religioasă există, chiar în vremuri de ameninţări teroriste, doar acolo libertatea se dovedeşte a fi într-adevăr garantul forţei lumii occidentale. Si doar acolo unde statul nu înnăbuşe libertăţile individuale, cetăţenii vor fi dispuşi să lupte pentru statul de drept şi pentru valorile democraţiei.

În pofida ameninţării teroriste globale, aceste aspecte nu trebuie niciodată ignorate.