Turcia, între ciocan şi nicovală

Dacă Germania îşi acoperă 30 la sută din necesarul de gaze din importurile ruseşti, dependenţa Ankarei de livrările energetice din Rusia e încă şi mai mare. Dublă, de fapt.

Pe de altă parte, Turcia e un stat NATO, care se află în proximitatea focarului de criză, iar SUA şi aliaţii esteuropeni ai Americii mizează pe drept cuvânt pe turci, să-şi asume în noul război rece, rolul pe care l-au deţinut în alianţa nord-atlantică în timpul celui vechi.

Problema e că în deceniile care s-au scurs de la prăbuşirea Uniunii sovietice s-au produs schimbări multiple şi majore în relaţiile economice şi comerciale dintre Moscova şi Ankara, releva recent corespondentul de la Istambul al agenţiei Reuter, citându-l pe expertul Wolfgango Piccoli. Potrivit lui, actuala criză plasează Turcia între ciocan şi nicovală, întrucât au sporit atât presiunile occidentale, cât şi cele ale Rusiei exercitate asupra conducerii de la Ankara.

Aceasta în condiţiile în care 60 la sută din consumul de gaz metan al Turciei provine din Rusia, iar volumul schimburilor comerciale bilaterale a crescut la aproape 40 de miliarde de dolari anual.

Întrucât Moscova nu s-a dat în lături să sfideze occidentul, nici Turcia nu e la adăpost de şantaj. Un aspect extrem de important al chestiunii rezidă în poziţia strategică a Turciei la Marea Neagră. Ruşii afirmă că s-ar simţi deranjaţi şi ameninţaţi de tot mai ampla prezenţă, în zonă, a navelor de război ale NATO. Spre a semnaliza Ankarei vulnerabilitatea Turciei, vameşii ruşi au provocat un considerabil ambuteiaj de camioane turceşti la frontieră. Întârzirea livrărilor îi costă pe turci miliarde de dolari.

Pe moment, autorităţile turce au replicat ameninţînd Rusia cu demersuri similare. Dar Ankara s-a ferit cu grijă să se ralieze fermelor condamnări occidentale, formulate în reacţie la flagranta violare, de către Moscova, a dreptului internaţional.

Concomitent, turcii speră să nu fie siliţi de americani să modifice termenii convenţiei de la Montreux, care reglementează traficul naval în Strâmtoarea Bosfor.

Pe de altă parte, tocmai poziţia ei geostrategică avansată, de bastion occidental pe linia întâi a frontului, i-a conferit Turciei, în timpul războiului rece, şansa de a fi inclusă în alianţa nordatlantică. A nu-şi mai asuma integral obligaţiile de stat membru al NATO nu pare o opţiune realmente convenabilă şi lipsită de riscuri majore pentru Ankara.