Umbra de la Ministerul de Externe

Percepută la nivelul străzii ca fiind o funcţie rezervată celor mai inteligenţi şi rafinaţi politicieni, portofoliul Ministerului de Externe reprezintă fie o trambulină de lansare către cele mai importante funcţii de stat, fie o confirmare a rangului înalt de personalitate publică.

Succesiunea celor zece miniştri de externe de după 1989 demonstrează cu prisosinţă semnificaţia atribuită în România acestei demnităţi. Printre ei se numără doi foşti premieri, un actual candidat prezidenţial, un actual şef de servicii secrete şi unul dintre cei mai importanţi intelectuali români.

Dar, odată cu atingerea obiectivului istoric al acestui minister, şi anume intrarea României în U.E., o umbră s-a lăsat deasupra scaunului de la Ministerul de Externe.

Bilanţ negativ

Lipsită de certitudinea unui obiectiv clar desemnat, strategia de politică externă a României a intrat în derapaj. Numirile lui Adrian Cioroianu şi Lazăr Comănescu la conducerea ministerului nu au făcut altceva decât să dezorienteze şi mai mult.

Au trecut doi ani de când România este parte a celor mai importante două organizaţii transnaţionale, NATO şi U.E. Un statut care oferă un avantaj net de negociere pe scena internaţională. Cu toate acestea, hârtia de turnesol a diplomaţiei româneşti, şi anume relaţiile bilaterale cu ţările vecine, arată mai rău ca niciodată în acest deceniu.

Comunicarea cu Republica Moldova atinge minimul perioadei post-sovietice, în timp ce tensionarea relaţiilor cu Ucraina este exprimată fără echivoc de anularea proiectatei vizite a preşedintelui României la Kiev.

Problema recunoaşterii minorităţii române din Serbia, ca şi ambivalenţa Bucureştiului în ceea ce priveşte independenţa Kosovo, îi face pe vecinii din sud-vest să fie reţinuţi, iar antipatia concurenţială faţă de Bulgaria nu poate fi deocamdată depăşită (ultima vizită la nivel înalt a avut loc în urmă cu trei ani).

Obiectivul declarat al României, de a internaţionaliza apele Mării Negre, este în prezent blocat complet de către Turcia şi Rusia.

Paradoxal, Ungaria este cel mai bun vecin al României, cei patru ani de şedinţe comune ale celor două guverne având rezultate concrete.

Un vas fără conţinut

După îndeplinirea obiectivului european, vocea României este confuză. Insuficient de articulată pentru a se evidenţia în corul european şi dominată de mesajele unui preşedinte care răspunde mai mult dorinţelor opiniei publice decât dezideratelor diplomatice, Ministerul de Externe are în primul rând nevoie de o redesenare a propriei filozofii.

Este o nevoie urgentă, fără de care politica externă a României va continuă să emită sunetul unui vas gol, lipsit de conţinut.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Robert Schwartz