Un actor pe măsura unui rege

Pentru Sabin Tambrea a fi pe măsura figurii reale a legendarului rege Ludovic al II-lea, a fost un deziderat prioritar. I-a fost astfel dat să înţeleagă că nu este nevoie întotdeauna de o garanţie spre a-şi putea realiza propriile vise. Succesul ori insuccesul, posibila faimă, sunt simple aparenţe, fapte exterioare. Aşteaptă să fie confruntat cu acestea şi abia după aceea, decide cum să le trateze. Nu a avut niciodată insolenţa de a crede că rolul încredinţat în acest film îl va catapulta tot mai sus în cariera actoricească. Şi-a pus tot sufletul în a da viaţă pe ecran, figurii regelui. Îl percepe ca pe un om naiv, inocent, hipersensibil, zdrobit de povara împrejurărilor şi a imaginii pe care trebuia să o aibă, contrastînd cu năzuinţele sale profunde. Îi îngăduie regelui, întrevăzut ca un amestec de Steve Jobs şi Michael Jackson, să-i intre în suflet într-atît încît, după ce este nevoit, în cele din urmă,să se despartă de el, resimte o durere.

Sunt toate acestea parafrazele unor mărturisiri făcute ziariştilor de Sabin Tambrea, cel mai proaspăt şi tînăr interpret al regelui  Ludovic al II-lea al Bavariei.

Izbitoarea asemănare între chipul şi silueta artistului şi între fizionomia neuitatului rege bavarez, în vremea tinereţii sale, trebuie ca, pe lîngă implicitele şi obligatoriile calităţi actoriceşti, să fi înclinat decisiv balanţa realizatorilor filmului în favoarea sensibilului actor originar din România, ales dintre aproape 400 de candidaţi la rol.

Provenit dintr-o familie de muzicieni români emigraţi în Germania, mărturisind că muzica este fundamentul artei sale actoriceşti, că pe lîngă română şi germană, muzica este a treia limbă pe care o vorbeşte, avînd el însuşi o solidă şi recunoscută educaţie muzicală dar optînd în final în favoarea unei cariere teatrale, izbutind să facă parte din Berliner Ensemble, angajat de însuşi Claus Peymann, Sabin Tambrea îşi leagă marele debut cinematografic (după roluri mai mici) de numele regelui bavarez fantast care l-a inspirat, între alţii, şi pe Luchino Visconti.

Ecranizarea semnată de genialul regizor italian pare a fi rămas neegalată, s-a putut deduce deja după ce premiera noii adaptări cinematografice a tristului destin al regelui bavarez, sub dubla baghetă regizorală a Mariei Noelle şi a lui Peter Sehr a fost recent oficiată ceremonios la München. Din 26 decembrie, pelicula rulează pe marile ecrane din Germania.

Costurile de producţie, cifrate la circa 15 milioane de euro, pregătirea ceva mai îndelungată a ecranizării, după o acribică şi serioasă consultare a unor documente istorice, de arhivă, aflate pînă nu demult sub cheia familiei moştenitoare, filmarea unor scene la faţa locului, în castelul de basm Neuschwanstein, împlinitul vis în piatră al regelui artist, presupusa sa homosexualitate, relaţia muzicală a acestuia cu Richard Wagner, al cărui bicentenar va fi serbat pe măsură, în 2013, sunt doar cîteva din elementele care au ridicat foarte sus ştacheta aşteptărilor. Cel care pare a le fi satisfăcut aproape aprioric, dintru început, empatic şi estetic,  aşa cum o dovedeşte atenţia de care s-a bucurat deja în avanpremieră din partea reprezentanţilor mass media, este Sabin Tambrea, noul Ludovic al II-lea al Bavariei.

Cînd i-a fost încredinţat rolul, ar fi trăit dintr-o dată unul din cele mai triste momente ale vieţii, fiindcă visul s-a împlinit şi astfel, s-a risipit. Dar, în căutarea unor noi vise, actorul născut în România face o echilibristică permanentă, un dans pe sîrmă, între nostalgii şi împliniri. Îl aşteaptă un nou rol, la Berliner Ensemble: Peter Pan,eternul visător, în regia lui Robert Wilson. Un rol care promite a i se potrivi lui Sabin Tambrea tot ca o mănuşă…