Un contract cu noua generaţie

USL trece printr-o gravă criză morală. Venită la putere pe un fond de nemulţumiri complexe printre care se află şi lipsa de loialitate a fostei puteri faţă de interesul public şi faţă de sensibilităţile populare, USL îşi dezamăgeşte grav simpatizanţii şi alegătorii. Liderii USL şi premierul Ponta în primul rând par să uite că fosta putere a plătit un preţ greu printre altele pentru susţinerea proiectului minier de la Roşia Montană şi că imaginea de ”ţară africană” care îşi vinde ieftin resursele îmbogăţindu-şi liderii şi sărăcind populaţia a lucrat subliminal la ruinarea încrederii în fostul Guvern.

Ceea ce ignoră total Victor Ponta în acest moment este că Roşia Montană este mai mult decât o afacere controversată, devenind, încetul cu încetul, un test major pentru integritatea politică. Cei care spun astăzi că decizia trebuie să aparţină acelora care au studiat dosarul tehnic cu temeinicie, că manifestanţii din stradă nu au legitimitate, se înşeală grav căci ei nu văd cum Roşia Montană se transformă într-o problemă de etică şi într-un contract cu noua generaţie.

PDL şi Traian Băsescu - care cultivaseră într-o anumită perioadă un soi de juvenilism (şi feminism deopotrivă), căutând evident să facă o investiţie politică pe termen lung - nu şi-au dat seama ce trebuie să facă şi au reuşit să-i îndepărteze tocmai pe tineri. Cine sunt ei? Noua generaţia emo-eco, ecologişti iresponsabili, hipsteri şamd? Toate aceste apelative depreciative nu sunt însă decât expresia unui şovinism al generaţiei vechi care a descoperit beneficiile economiei speculative şi vrea să profite de ea până nu e prea târziu. „Acum ori niciodată” este strigătul de luptă al celor de 40-50 de ani care văd cum se trec oportunităţile! Un fost ministru PDL care speculează pe bursă şi care spune cele mai enorme lucruri despre evenimentele recente, pare să fie chiar emblema acestei generaţii ”de dreapta” care reprezenta încă acum 10 ani speranţa democraţiei româneşti.

Dar USL pare să fie la fel de nereceptivă faţă de mesajul unui contingent de tineri care nu are o legătură directă cu o gândire politică sau alta. Cei care protestează împotriva carierei cu cianuri nu sunt ecologişti în sensul strict al doctrinei, ci ca intuiţie originară asupra vieţii. Într-un clip anti-RMGC o fată se întreabă tulburată ”cum e posibil ca ceea ce acum există şi este frumos mâine să nu mai existe?” Munţii de la Roşia Montană sunt cadrul ei de viaţă, locul pe care îl percepe ca aparţinându-i, aşa cum nou născut îşi aproprie plin de speranţe spaţiul mic pe care reuşeşte să-l cuprindă cu privirea. În acest stadiu apare o familiaritate posesivă cu lumea, care precede sentimentul propriu-zis de proprietate depăşindu-l şi care pare de aceea să treacă drept socialism. În acest stadiu munţii îi aparţin cu siguranţă acestei fete, după cum le aparţin întregii generaţii tinere care îi descoperă acum cu încântare. Chiar şi în sens strict vizual munţii de la Roşia Montană sunt proprietatea tinerei generaţii mai pregătită decât oricare alta să-i preţuiască. Aceasta este de fapt esenţa ”ecologismului” care îi animă pe tinerii de la Cluj sau de la Bucureşti. Şi este cât se poate de firesc să fie opaci la argumentele economice, căci pentru ei timpul curge în alte ritmuri.

Or, USL care se aliază generaţiei grăbite ”să-şi trăiască viaţa” să profite repede acum şi aici de timpul rămas îşi scarifică total viitorul electoral.