Cum au murit pacienţii din lipsă de tratament

Spitalul Colentina merge în gol aproape fără pacienți, aproape în faliment, rechiziționat pentru Covid. Între timp “am avut nenumărate cazuri de pacienți care s-au prăpădit pentru că nu au avut tratament și supraveghere. Am pacienți care sunt la limită”,  spune prof. univ. dr. Gheorghe Andrei Dan,  șeful Secției clinice de cardiologie și al Clinicii Medicale Colentina.

Într-un interviu exclusiv acordat SpotMedia.ro, prof. Dan face dezvăluiri cutremurătoare despre erorile gestionării crizei Covid: “Nu înțeleg de ce noi înșine, ca breaslă, ne-am complăcut în această modalitate de azvârlire a pacientului spre spitalele Covid, care au devenit stigmatizate, un soi de centre de detenție sau domiciliu obligatoriu. Și stigmatizat a fost și pacientul”.

Prof. Dan vorbește despre minciuni, cinism, dar și presiuni: “Eu am o vârstă și am trăit ce mai trăisem pe vremuri. Când am început să presăm pentru redeschiderea mixtă, am avut și un număr impresionant de controale, dimineața la 6, seara la 10…. “

Care este în acest moment situația Spitalului Colentina? Câți bolnavi Covid tratați?

Puțini. E poate cea mai depopulată perioadă. Spitalul merge în gol.

Lupta cu Covid a avut două tipuri de bătălii. Una este cea extraspital, care a fost extrem de vizibilă, mediatizată și politizată. Și a doua, îngrijirea în spital a pacienților Covid, care este foarte puțin cunoscută.

Aș spune că între pacientul infectat, depistat, trimis către spital și pacientul externat sau decedat de Covid este o cutie neagră despre care se vorbește foarte puțin. O cutie neagră nefericită și neeuropeană numită “spitalul Covid”.

De ce neeuropeană?

Din cunoștința mea, în Europa nu există noțiunea de spital Covid, ca un soi de stigmat declarat. Acest concept pare să existe doar în puține țări – ca Ucraina, de exemplu.

Situația aceasta pornește dintr-o greșeală de logistică destul de serioasă. Covid este o boală infecțioasă cu un tropism pulmonar mai mare.

Deci un bolnav de Covid care nu are altă patologie activă se îngrijește într-un spital de boli infecțioase sau de boli pulmonare. Iar dacă are comorbidități active, poate fi îngrijit în spitalul de profil, oricare ar fi acela, care, evident, trebuie să aibă asigurate circuitele “verde” și “roșu”, lucru știut de la începutul pandemiei.

Am învățat repede cât de neproductiv, de păgubos este conceptul de spital Covid și spital suport Covid, dar el a rămas, deși am explicat, am făcut memorii, am fost la Parlament, iar oamenii au început să se convingă în timp asupra acestui adevăr, odată cu amplificarea numărului de cazuri, atunci când aceste instituții “neo-formate” nu mai puteau face față.

Spitalele Covid au fost o soluție simplă de a scăpa de prezența pe stradă a bolnavului Covid. În martie, neținând cont de reguli europene ale dreptului omului, pacienții asimptomatici au ajuns în spitale Covid unde au fost “deținuți” până la negativare.

Ei au dispărut din statistica stradală, dar au încărcat aceste spitale cu pacienți în secții de specialitate.

Nimeni nu a dat o explicație pertinentă vreodată de ce Colentina (un spital multidisciplinar de renume) a fost ales ca spital exclusiv Covid.

Pentru că e gard în gard cu “Matei Balș”?

A fost unul dintre argumente, dar unul ridicol, care s-a dovedit caduc după ce, cu ocazia tragediei de la “Matei Balș”, niciun pacient de acolo nu a fost internat la Colentina.

A doua prezumție ține de structura lui pavilionară. Dar la Colentina fiecare pavilion e o secție cu un profil, adică un spital în sine. Practic, în Colentina s-a amplificat cu numărul de pavilioane ceea ce se putea face într-un spital nepavilionar.

Este un spital foarte necesar pentru că avem foarte puține spitale elective multidisciplinare în București pentru pacientul care nu e urgență și care trebuie să câștige nu doar bătălia de Urgențe, ci și războiul. Și acesta se câștigă la spitalul electiv.

Putgeţi citi interviul integral AICI.