Un posibil „plan B” al Kremlinului (Spotmedia)

Pentru prima dată de la declanșarea crizei ucrainene, un oficial al Moscovei n-a mai acuzat Occidentul, bănuindu-l de intenții agresive, ci s-a arătat mai degrabă conștient de faptul că discuțiile purtate la Kiev între oficialii de înalt rang ai Franței, Germaniei, Italiei, României și Ucrainei au ca temă consolidarea componentei de apărare a Uniunii Europene.

Textual, purtătorul de cuvânt al președintelui Putin, Dmitri Peskov – altădată foarte caustic la adresa Occidentului – declară: „...suntem cu toții conștienți de intensificarea discuțiilor din Europa pe tema consolidării componentei de apărare a UE”.

Chiar și președintele Putin, altădată indignat la ideea aderării Ucrainei la Uniunea Europeană, devine deodată îngăduitor. Vorbind la un recent summit economic din Sankt Petersburg, iată cum evalua liderul rus recomandarea CE de a se aproba candidatura Ucrainei la UE:

„Nu avem nimic împotrivă, este decizia lor suverană să adere sau nu, la uniuni economice (...) Este treaba lor, a poporului ucrainean”.

Din punctul meu de vedere, nu pot decât să salut poziția corectă a președintelui Federației Ruse într-o problemă care ține numai de suveranitatea unui stat vecin. Dar, dacă îmi amintesc bine, altfel se manifesta Kremlinul în 2013-2014, când la Kiev se declanșase „revoluția portocalie” și fenomenul „EuroMaidan”, ajunse de notorietate mondială.

Atunci, era inacceptabilă pentru Rusia cerința revoluționarilor din piața Maidan privind aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană. Acum, inacceptabilul a devenit „treaba lor”, a ucrainenilor. Ce s-a schimbat, oare de atunci și până acum?

S-au schimbat multe. În primul rând, Moscova este acum în plin război, care a costat-o zeci de mii de morți, un volum enorm de tehnică militară pierdută, scufundarea vasului amiral din Marea Neagră, scăderea dramatică a moralului propriilor trupe, nevoia de a aduce pe front mercenari, deteriorarea imaginii Rusiei în lume, exodul familiilor ucrainene spre vest, plus spectrul foametei, care amenință Planeta după blocarea de către Rusia a porturilor prin care Ucraina exporta cereale.

Va reuși oare Vladimir Putin să le demonstreze celor înfometați că vinovat pentru ce li se întâmplă este Occidentul, care ajută Ucraina să se apere de agresor și nu agresorul însuși, cel care a declanșat invazia, blocând porturile Mării Negre?

Cu siguranță, când declanșa „spețoperația” (așa denumesc rușii noul război), domnul Putin n-a bănuit că Ucraina va rezista eroic, că președintele Zelenski, pe care-l eticheta „comediant”, se va dovedi bun politician și strateg și că Rusia va fi nevoită să recurgă la ajutorul unui general cecen, după ce generalii ruși au fost maziliți în mare parte, ca incapabili.

Înfrângerea suferită în prima parte a „spețoperației” a înțeles-o cu siguranță și liderul moscovit, așa cum o înțelege toată lumea. Dar nu-i convine deloc s-o recunoască. Recunoscând-o, ar trebui să explice pentru ce a trimis la moarte zeci de mii de ruși, pentru ce a ruinat (la propriu) o țară, pentru ce distruge propria economie, lovită nu numai de război, dar și de sancțiunile severe ale Occidentului.

Chiar dacă ar învinge – ceea ce este posibil, dar nu probabil – domnul Putin tot nu poate fi scutit de o întrebare firească: ce a câștigat țara, cu prețul uriașelor sacrificii făcute? Cât de necesară a fost demilitarizarea Ucrainei, care nici militarizată nu era un pericol pentru uriașa Rusie?

Este evident că domnul Putin are acum nevoie de o retragere strategică, ceva în care nereușita s-o declare izbândă, iar paguba să pară câștig. Pe scurt, îi trebuie un „plan B”, la care nu s-a gândit de la început.

Citiți articolul integral AICI.