1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Unii răi, alţii şi mai răi

Petre Iancu9 mai 2008

Odată în plus, presa occidentală se concentrează asupra unor demnitari politici ale căror neajunsuri reale sau prezumtive au făcut frecvent titluri de-o şchioapă: dictatura din Myanmar, Berlusconi, Clinton

https://p.dw.com/p/DxMY
Protestatari cerând în faţa ambasadei Tailandei amânarea referendumului birman asupra constituţieiImagine: AP

Repulsie, indignare şi revoltă provoacă îndeosebi regimul birman şi incapacitatea Naţiunilor Unite de a cădea de acord asupra unei rezoluţii care să oblige junta militară de la Rangoon să permită accesul echipelor de salvare, date fiind dimensiunile ieşite din comun ale sinistrului abătut asupra acestei ţări.

Frankfurter Allgemeine Zeitung nu crede că „delăsarea sau incapacitatea (unui guvern de a face faţă unor crize) pot justifica imixtiuni ale străinătăţii în treburile interne ale unui stat suveran. Dar”, adaugă ziarul, „arbitrariul unor generali care-şi împiedică proprii cetăţeni să supravieţuiască forţează Comunitatea Internaţională să exercite presiuni. Nu pot fi inviolabile afaceri interne acelea în care, o clică aflată la putere, îşi plasează interesul propriei menţineri la cârmă deasupra vieţii maselor de oameni. Forţa ciclonului a fost imprevizibilă, dar comportamentul juntei militare este de mult notoriu, iar regimului nu trebuie să i se dea voie să se ascundă îndărătul unui concept caduc şi revolut de suveranitate”, e de părere ziarul din Frankfurt.

Şi cotidianul conservator german Die Welt, de la Berlin, deplânge şi condamnă respingerea de către China şi Rusia a iniţiativei franceze de a adoptare în Consiliul de Securitate ONU, a unei rezoluţii obligatorii pentru conducerea birmană. Ziarul împărtăşeşte consternarea ministrului de externe al Franţei, Kouchner, şi aminteşte că „şi după devastatorul ţunami de acum câţiva ani, generalii au refuzat să permit accesul în ţară a organizaţiilor umanitare internaţionale, lăsînd pradă morţii oameni, care ar fi putut fi salvaţi. Ziarul berlinez conchide că „un regim care acţionează astfel îşi pierde orice urmă de legitimitate”.

Cu toate acestea, la stânga spectrului politic, Tageszeitung din Berlin găseşte, vai, circumstanţe atenuante juntei militare şi revendică în consecinţă „depolitizarea chestiunii asistenţei” şi…. „cooperarea cu dictatura birmană”.

Dar Rheinische Post din Duesseldorf nu vrea şi nu poate să-şi ascundă indignarea date fiind, deopotrivă, cumplitele proporţii ale unui sinistru soldat cu peste 150.000 de morţi, dorinţa lumii întregi de a ajuta şi refuzul potentaţilor locali de a-i permite s-o facă.

Reliefând cinismul juntei militare, ziarul se arată scandalizat de faptul că „dictatura pregăteşte referendumul de sâmbătă asupra constituţiei ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic şi continuă să mimeze o normalitate inexistentă”.

Le Monde regretă martirizarea populaţiei birmane şi se întreabă câţi oameni îşi vor mai pierde oare viaţa din cauza alergiei Rusiei şi Chinei faţă de orice formă de intervenţii supranaţionale şi a pasivităţii care-i constituie corolarul diplomatic.

The Times din Londra relevă că junta nu se face vinovată doar de inumanitate ci dă dovadă şi de prostie, devreme ce lipsa ajutoarelor va amplifica criza alimentară din ţară riscînd să provoace o răscoală care ar putea duce la înlăturarea regimului.

In aceste condiţii, Koelner Stadtanzeiger evocă un viitor incert, marcat de perspectiva traducerii în justiţie a generalilor birmani, a căror pedeapsă maximă va putea fi justificată doar prin declanşarea tragediei ce-a urmat catastrofei naturale.

In fine, ziarul olandez de Volksrant scoate în evidenţă susţinerea juntei de către China comunistă, afirmând că Beijingul are acum ocazia de a-şi retrage sprijinul şi de-aşi ameliora astfel imaginea externă înaintea Jocurilor Olimpice din vară.

In fine, nu puţini comentatori consacră spaţii largi învestirii noului cabinet italian de centru-dreapta, condus de Silvio Berlusconi. Neue Zuercher Zeitung dezvoltă subiectul distribuirii majorităţii portofoliilor unor intimi ai premierului. La stânga spectrului politic european, revenirea la putere a lui Il Cavaliere a provocat critici dintre cele mai virulente. O iritare similară manifestă stânga europeană şi faţă de refuzul candidatei democrate la preşedinţia americană, Hillary Clinton, de a capota în faţa rivalului ei, Barack Obama. Judecând situaţia în funcţie de comentariile presei, în Europa, senatorul de culoare ar fi tranşat de mult în favoarea sa acerba luptă pentru nominalizare dintre el şi soţia fostului preşedinte american.