Urmează un weekend complicat

Primul ministru, Victor Ponta, a cerut, mai mult sau mai puţin direct, demiterea lui Sorin Roşca Stănescu din PNL. Apariţia lui neobişnuită la TVR 1 nu lasă nicio o urmă de îndoială că dă subiectului o importanţă majoră. El a ales TVR în detrimentul RTV ca să arate că este dispus să extindă conflictul dincolo de obişnuitele “partide” mediatice şi că “de data aceasta” e o chestiune mai gravă.

Este, într-adevăr, prima dată când USL pare să fie cutremurat de o criză reală. Crin Antonescu la rândul său a declarat că face eforturi pentru a nu citi în declarţia lui Ponta un ultimatum. Stilul afabil al primului ministru a părut să atenueze şocul declaraţiilor sale, dar dacă desprindem cuvintele de zâmbetul de pe buze, ele par, dintr-o dată mai neliniştitoare.

Ce a făcut senatorul PNL pentru a declanşa o asemenea criză? Sorin Roşca Stănescu şi-a propus să denunţe implicarea serviciilor de informaţii într-o presupusă acţiune de compromitere a judecătorului român de la CEDO, Corneliu Bârsan. În acest scop a iniţiat constituirea unei comisii parlamentare de anchetă care să cerceteze baza legală a interceptării convorbirilor lui Corneliu Bârsan. Comisia s-a înfiinţat în Senat, dar, după o scurtă vreme, Sorin Roşca Stănescu şi alţi colegi liberali, Victor Ciorbea, fost prim ministru, Corneliu Dobriţou, fost ministru al Apărării, Sorin Ilieşiu, fost membru GDS şi promotor al iniţiativei de condmnare a regimului comunist, şi-au dat demisia ca protest faţă de ceea ce ei cred a fi tentative premeditate de deturnare a activităţii comisiei. Sorin Roşca Stănescu a denunţat mai ales manevrele colegilor de la PSD, care, de la bun început ar fi căutat să dinamiteze ancheta. Şi mai cu seamă a sugerat că Victor Ponta nu ar fi deloc străin de aceste manevre. Potrivit declaraţiilor sale şi reprezentanţii UDMR şi PDL au fost şi sunt pe mai departe ostili unei investigaţii serioase. S-ar fi creat, aşadar un veritabil complot. “Tentativa de a investiga cazul Bârsan a stârnit şerpăria. Probabil ca în spatele acestei interceptări se ascund fapte deosebit de grave” a spus Sorin Roşca Stănescu.

Dar lucrurile au luat o amploare mai mare, căci tot Sorin Roşca Stănescu a făcut câteva comentarii privitoare la modul în care Crin Antonescu se raportează la serviciile româneşti de informaţii. În opinia sa, liderul PNL manifestă un soi de autism în sensul că ignoră rolul amplu pe care l-ar avea serviciile în viaţa publică românească, diminuându-şi şansele de a ajunge preşedinte. Sorin Roşca Stănescu i-a recomandat aşadar să fie mai atent la ce se întâmplă şi să accepte o minimă “coabitare” pe care Victor Ponta ar fi înţeles mai repede că trebuie să o accepte. Sorin Roşca Stănescu apreciază că serviciile de informaţii au o influenţă nefiresc de mare asupra societăţii şi că Antonescu nu poate evita anumite compromisuri.

Declaraţiile senatorului PNL reiau un subiect care fusese abordat cu mult mai multă insistenţă înainte de 2005 şi care păruse să fie stins definitiv. Până în 2005, mai multe figuri proeminente ale vietii publice româneşti denunţau rolul jucat de serviciile de informaţii, care s-ar fi constituit într-o veritabilă forţă de conducere a societăţii. După 2005, subiectul a fost scos treptat de pe agenda publică, serviciile reuşind să-şi îmbunătăţească mult imaginea.

Sorin Roşca Stănescu reformulează însă vechea ipoteză, reînnodând totodată firul unor preocupări personale, care datează de la începutul anilor 90. Pe atunci Sorin Roşca Stănescu şi Gabriel Mărculescu, ziarişti la România Liberă, erau primele două persoane deconspirate ca foşti colaboratori ai Securităţii. A fost un şoc pentru opoziţia democratică, care a înţeles că deconspirările pe care le clama cu atâta fervoare se vor întoarce în primă instanţă împotriva ei înseşi. Dacă Gabriel Mărculescu, unul din cei mai buni reporteri parlamentari ai epocii, s-a prăbuşit moral sub greutatea unor acuzaţii pe care nu le-a putut combate, Sorin Roşca Stănescu a recunoscut o colaborare strict limitată privitoare la teme cu relevanţă externă şi a reuşit să supravieţuiască moral, având o carieră de mare succes.

Este fostul ziarist un paranoic, aşa cum pretinde aluziv senatorul PSD, Ilie Sârbu?. “Pe zona serviciilor, dânsul de când a venit în Parlament are această obsesie a serviciilor, să facă ordine în servicii, dânsul care a fost un informator, ştiţi bine”, a spus Sârbu într-o emisiune de televiziune. Raţionamentul lui Sârbu este că Securitatea (ca mod de lucru) ar fi rămas ispita constantă a lui Sorin Roşca Stănescu şi în acelaşi timp ispita constant renegată, obiectul urii sale cele mai nestăpânite: se simte bine să o deteste public prin declaraţii de tot felul, tocmai ca să abată atenţia de la propriile înclinaţii.

Explicaţia aceasta este bine cunoscută psihologilor, ca refulare a propriilor pulsiuni vinovate. Dar dacă acest raţionament, emis în diferite versiuni, ar putea să explice preferinţa subliniată a lui Sorin Roşca Stănescu pentru tema Securităţii, nu poate spune nimic despre adevărul declaraţiilor sale recente. Ne aflăm într-o zonă cu mari necunoscute şi de aceea e firească prudenţa. “Iniţiaţii” ar fi, de fapt, mai curând suspecţi.

Dacă USL nu ar fi pusă în pericol probabil că nici lumea nu ar da atâta atenţie acestui episod atât de nebulos şi care trimite la epoci aparent revolute. Se prăbuşeşte cea mai de succes alianţă care s-a constituit în politica românească? Luni se întruneşte conducerea USL.