Vîrsta minimă a alegătorilor şi funcţionarea democraţiei

Cristian Preda a argumentat că procesul maturizării unui tînăr se încheie înaintea vîrstei de 18 ani şi, prin urmare, ar fi normal ca tînărul să dobîndească mai devreme toate drepturile civile. „Dacă un tînăr poate munci de la 16 ani de ce să nu aibă şi dreptul de a vota?“, s-a întrebat deputatul european, Cristian Preda, pe blogul său.

Fostul consilier al preşedintelui Traian Băsescu (dar şi al lui Emil Constantinescu) a invocat şi exemplul unor state europene ca Austria, care a instituit dreptul de vot începînd de la 16 ani la alegerile europene de anul trecut.

PD-L, partidul pe listele căruia a candidat Cristian Preda la alegerile europene, nu a luat subiectul în serios, dar acesta a atras atenţia tinerilor care încep acum să facă politică.

Oarecum surprinzător, ştafeta a fost preluată de adversarii politici, din cadrul organizaţiilor de tineret ale PSD. Atîta numai că, după părerea tinerilor social-democraţi, ideea reducerii vîrstei electorale ar trebui aplicată restrictiv.

Preşedintele TSD Cluj, Gabriel Oniga, de exemplu, a declarat că organizaţia sa susţine coborîrea pragului de vîrstă pentru alegerea primarului şi a consilierilor locali, dar că, totuşi, pentru alegerile parlamentare naţionale, ar fi bine ca tinerii să aştepte împlinirea vîrstei de 18 ani.

Se poate remarca un lucru: ideile care revoluţionează practica politică sînt, de regulă, susţinute de grupuri transpartidice, aşa se cum întîmplă şi cu militanţii pentru promovarea femeilor în posturi publice.

În cazul acesta, deputatul PPE, Cristian Preda, dezavuat în aparenţă de social democraţi, este de fapt propulsat de aceştia într-o poziţie mai vizibilă. E adevărat că, deocamdată, discuţia se poartă în medii lipsite de influenţă şi prestigiu politic, dar aşa începe de fapt orice campanie de advocacy.

Absenteismul tinerilor şi viitorul democraţiei

Dar ce obiective ar putea avea o asemenea campanie?

S-a remarcat că tinerii sînt puţin interesaţi de politică şi că ei constituie o mare parte dintre aceia care nu se prezintă la urne. Fenomenul nu este doar româneasc, ci unul global şi reprezintă în ultimii ani o îngrijorare pentru aceia care văd în acest fenomen un pericol incipient la adresa democraţiei.

Aşadar, dacă tinerii nu se grăbesc să meargă la vot (fenomenul este amplificat mult la alegerile europene), prin scăderea pragului de vîrstă cei şi mai tineri s-ar simţi, dintr-o dată, mai bine valorizaţi pe plan social şi ar fi îndemnaţi astfel să-şi asume responsabilităţi politice. Se crede că extinderea dreptului de vot pentru tinerii, care se simt adesea excluşi, ar putea consolida sentimentul demnităţii civice.

Aşadar, într-un sens foarte general, scăderea pragului de vîrstă ar putea fi considerată chiar o idee conservatoare, una preocupată în primul rînd să menţină în stare de bună funcţionare mecanismele societăţii democratice, care pare ameninţată de atîtea idei şi conduite negatoare.

În al doilea rînd se poate remarca că o asemenea propunere vine în prelungirea unei tendinţe mai largi de întinerire juridică a societăţii.

Recent au atras atenţia dezbaterile din Parlament asupra proiectului noului Cod civil, în cursul cărora s-a pus problema recunoaşterii căsătoriilor contractate la 16 ani sau chiar la o vîrstă mai mică în cazul fetelor însărcinate.

Obiecţiile au privit contradicţia care s-ar crea în cazul unor tineri căsătoriţi care nu au posibilitatea legală să încheie contracte şi care nu se bucură de toate drepturile civile. Or, scăderea vîrstei electorale vine în mod vădit în întîmpinerea acestor tendinţe.

Dezbaterea se află abia în preliminariile sale şi nu există nici un indiciu că ea ar putea intra pe agenda publică în viitorul imediat. Cu toate acestea este de remarcat că aceste idei (la fel ca şi cele legate de votul obligatoriu) sînt nutrite, în primul rînd, de o nelinişte privitoare la funcţionarea democraţiei, care nu poate fi trecută cu vederea.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Ovidiu Suciu