"Vestele galbene" - o nouă mişcare socială?

Emmanuel Macron este supus la presiuni. Protestele "vestelor galbene" ar putea fi proba de foc pentru tânărul preşedinte. Francezii îi arată guvernului de la Paris cartonaşul galben. 

În timp ce preşedintele Emmanuel Macron participă la summitul G20 organizat în Argentina, francezii îşi strigă din nou nemulţumirea în stradă.

Începând de la mijlocul lunii noiembrie, francezii ies cu mic cu mare la protest. Mişcarea autointitulată "Gilêt jaune" reuneşte oameni aparţinând tuturor categoriilor sociale, care ies la proteste îmbrăcaţi în veste galbene. Iar "Ras-le-bol!" ("Suntem sătui!") este unul dintre mesajele adresate conducerii de la Paris. Sursa conflictului a fost vestea scumpirii carburanţilor.

Însă această nemulţumire a trecut de multă vreme pe un plan secund fiind înlocuită cu o solicitare mai largă de reducere a taxelor şi impozitelor. Frustrarea maselor este legată şi de scăderea puterii de cumpărare în Franţa. "Această mişcare este greu de catalogat fiindcă nu se încadrează în tiparul demonstraţiilor clasice. Nou este faptul că sindicatele şi partidele politice nu joacă niciun rol", explică istoricul Bernard Vivier.

Nu protestul faţă de clasa politică este atipic, susţine el. În fond, Franţa a fost mereu caracterizată de o cultură a protestului, nu a consensului. Mişcarea apărută spontan arată nemulţumirea francezilor faţă de elita de la Paris care şi-a pierdut simţul realităţii, crede istoricul. Remarcabil este faptul că această mişcare socială tânără se manifestă fără "coloană vertebrală", adică fără lideri, mai spune istoricul. Oamenii se mobilizează mai ales pe platformele de socializare. Iar organizatorii evită orice formă de ierarhie, adaugă Bernard Vivier. 

Macron riscă, unii ar putea profita

În opinia experţilor, tocmai acesta ar fi motivul pentru care guvernului îi este greu să găsească un răspuns potrivit pentru "gilêt jaune". "Până acum guvernul apela la metoda cunoscută: justifica motivul pentru care nu îşi poate modifica decizia. Dar, în cazul de faţă, nu se poartă cu adevărat un dialog", spune sociologul Jérôme Sainte Marie. Francezii vor să fie luaţi în serios. Iar Macron şi-a asumat un mare risc.

Frankreich Schlangen an der Tankstelle

Francezii sunt impotriva cresterii pretului la carburanti

În loc să-i convingă pe oameni de avantajele energiei regenerabile, rezumându-se doar la creşterea impozitului pentru anumite tipuri de vehicule, el a urmărit scumpirea generală a deplasării pe şosea.  Mai ales populaţia din mediul rural a perceput decizia ca pe o aroganţă din partea Parisului. Până acum guvernul nu a putut explica în mod precis de ce planificata reformă în domeniul energetic trebuie să aibă loc deşi afectează puterea de cumpărare, explică specialiştii.

Conform unui sondaj al institutului "Opinion Way", 76% din francezi sunt nemulţumiţi de maniera în care tratează Palatul Élysée actualele proteste. Încă nu este timpul pierdut pentru a se ajunge la consens, sunt de părere experţii. Dacă Macron nu vrea să devină un perdant, guvernul de la Paris va trebui să găsească rapid o soluţie, înaintea altora - afirmă istoricul Bernard Vivier.

Până acum sindicatele şi clasa politică au manifestat rezerve, temându-se de să nu fie acuzate că doresc să profite de pe urma mişcării de protest. Însă la demonstraţiile de la acest sfârşit de săptămână şi-a anunţat în premieră participarea cel mai mare sindicat din ţară, "Confédération du Travail" (CGT). De asemenea, şi Jean-Luc Melenchon, fostul candidat la prezidenţiale al extremei stângi ("La France Insoumise"), a anunţat că iese la protest.   

Pentru Emmanuel Macron ar putea deveni o problemă serioasă. Prea multe opţiuni nu-i rămân, susţine istoricul Bernard Vivier. Preşedintele Franţei ar putea căuta să se apropie de sindicate pentru a le oferi oamenilor o soluţie în calitate de partener credibil. Sau ar putea să aştepte sperând că mişcarea se va destrăma de la sine şi presiunile vor dispărea. Însă francezii ar putea răbufni din nou cel târziu în mai 2019 când vor avea loc alegerile europene. Şi dacă se va întâmpla aşa, învingătoare n-ar ieşi forţele politice de centru.

Autor: Catherine-Laurence Martens / CS