Victoria protestatarilor in batalia pentru imagine

Ca martor ocular al razboiului declansat prin intermediul provocarilor si jandarmeriei impotriva romanilor si al reactiei de sambata, 11 august, a celor batuti si gazati in ziua precedenta, mi-am pus o serie de intrebari cu privire la cauzele si consecintele unor violente amintind de decembrie 89.

Ce impact au avut protestele? Cata eficienta au avut disproportionatele masuri represive si replica interna si externa la excesele guvernamentale? Ce e de facut in continuare?

Duminica, filmul evenimentelor si al prologului lor, precum si varii indicii, probe si marturii clarificau imaginea, initial confuza, a deturnarii, de catre regim, a unui protest eminamente pasnic, zis, partial fals, "al Diasporei", cand, mai corect, ar fi trebuit sa se numeasca al "Romanilor reunificati". 

Intrucat o astfel de masiva reunificare in protest national si european anti-PSDist si anticleptocratic, un protest civic si patriotic e o lovitura de imagine mortala si, deci, intolerabila pentru regim, reactia guvernantilor a fost, din capul locului, sa-i sifoneze prestigiul si sa-i reduca impactul, promovand, in special prin televiziunile arondate, dezbinarile. Iar apoi provocarile. Pentru ca, dupa barbaria interventiei excesiv de brutale a unei jandarmerii ce a refuzat sa extraga din multime provocatorii avand misiunea de a-i justifica represiunea, reactiile si declaratiile politicienilor sa le devoaleze complicitatea la declansarea unui razboi antiroman.

Or, nimic nu tradeaza mai clar si indubitabil slabiciunea unui regim decat recursul sau la forta impotriva propriului popor si refuzul responsabililor, de la prefectul capitalei la Carmen Dan, de la conducerea jandarmeriei la vicepremierul Stanescu, de a demisiona. Dimpreuna cu declaratia bestiala a celui din urma, potrivit caruia nu ar conta "daca mor oameni", acest refuz documenteaza complicitatea faptasilor cu seful lor de facto, Liviu Dragnea, liderul infractor al PSD.

Intrucat ideologia dragniota indreapta Romania spre restauratie ceausista, e fireasca, de buna seama, impresia ca Liviu Dragnea se tine de scaun cu dintii, ca Nicolae Ceausescu. Si ca isi poate oricand asuma, ca dictatorul comunist al carui partid zis, fals, "social-democrat" l-a preluat, varsari de sange de proportii in randul propriului popor, ca pret al perpetuarii sale la putere.

Ca Dragnea nu a putut suporta imaginea unui popor reintregit pasnic, precum germanii dupa noiembrie 89, in rezistenta antipenala si lupta nonviolenta pentru democratie, stat de drept, justitie si anticoruptie, reintregire care sa-i distruga elucubratiile totalitare despre imaginarul "stat paralel" e una. Cu totul alta ca a intrat in actiune. Ca, in reactie la pericolul planand asupra sa si a camarilei sale, pare sa fi organizat, sub un pretext straveziu, deturnarea si slutirea mitingului, luand in calcul, cu bucuria vindictei pentru "M..E PSD", barbaria brutalitatii fortelor sale de dezordine. Ceea ce risca sa-l captuseasca pe actualul Presedinte al Camerei Deputatilor cu noi acuze de inalta tradare, in noi invinuiri, procese si condamnari. Si complicii sai, nu in ultimul rand o jandarmerie ea insasi deturnata, captiva si prefacuta intr-o ostire ticaloasa, aparand hotii de cetatenii cinstiti care cer o Romanie fara penali ar face bine sa se teama de judecata.

Si unii protestatari au sa-si faca reprosuri. Au gresit impiedicand formarea unei conduceri a protestelor si jonctiunea cu acei oameni politici, prea putini, prea timizi, dispusi sa ofere un lidership articulat si orientare, astfel incat delimitarea de provocatori sa se produca rapid si eficient.

Minunata s-a dovedit in schimb reactia spontana a protestatarilor. In contrast cu declaratiile partial demente, partial hilare ale ciracilor puterii, oamenii au revenit cu zecile, poate cu sutele de mii, sambata, la o zi dupa violente, in Bucuresti si toate marile orase ale tarii, intr-un protest pasnic, care, ajutat de reactiile politice occidentale si de presa straina, a pus regimul in mare defensiva, caci nu l-a mai putut deturna si mutila.