Viitor politic incert
21 aprilie 2008
A atras atenţia mai ales declaraţia lui Emil Boc, care, deschizînd practic campania elctorală pentru alegerile municiale, a avertizat, pe un ton dramatic, că PLD nu va încheia vreo alianţă cu PNL atîta vreme cît acest partid va fi condus de “trădătorul” Călin Popescu Tăriceanu şi de echipa din preajma sa.
Mesajul a fost însă dublu. Dacă în primă instanţă Emil Boc simţea nevoia să-şi definească cu limpezime adversarii, în a doua era nevoie să se afle şi care sînt perpsectivele politice.
Aşadar din declaraţia lui Emil Boc se poate deduce că PLD nu exclude posibilitatea unei noi alianţe cu PNL după alegerile din toamnă. E surpinzător. Şi totusi, un calcul rece arată că singurul partid cu care PLD, favoritul cursei electorale din anul acesta, ar putea alcătui o majoritate, ar fi tot PNL. Liberal-democraţii admit şi o coaliţie cu PSD, dar numai ca ultimă resursă.
Într-adevăr, PLD îşi propune să continuie tipul de politică economică liberală de pînă acum şi să conserve cota unică. Reducerea ponderii economiei subterane şi creşterea semnificativă a investiţiilor străine în sectoare productive - ca Nokia şi Ford - au reuşit să inhibe corul contestatarilor care anunţau la începul anului 2005 “apocalipsa” Bugetului de stat.
Înşişi reprezentanţii FMI, care dăduseră tonul criticilor, au admis că s-au înşelat. Este adevărat însă că perseverenţa aceasta liberală ar impune anumite măsuri pentru micşorarea deficitului comercial.
Dar ar fi atunci posibilă o formulă de guvern cu social-democraţii? Dacă ar fi să luăm în calcul declaraţiile acestora legate de politica economică, ar fi destul de greu. Aşadar o viitoare formulă coerentă de guvernare ar cere tot o întoarcere la alianţa cu PNL. Atîta doar -şi lucrul acesta este bine cunoscut de toată lumea - o refacere a vechii alianţe pretinde debarcarea prealabilă a echipei Tăriceanu.
Dacă s-ar fi adoptat sistemul electoral majoritar aceste calcule şi ipoteze politice, încărcate de o cruzime inevitabilă, nu şi-ar mai fi avut rostul. Compromisul făcut cu reforma electorală lasă însă pe mai departe politica românească în nesiguranţă şi incertitudine.