Comentariu: Presa sugrumată de autocrați

Un fost angajat al ministerului ungar de externe a trimis o scrisoare postului DW, în care descrie felul în care el și alte mii de persoane și-au pierdut locul de muncă în ultimii ani. Vrea să explice împrejurările care l-au determinat să-și dea demisia și în urma cărora au fost dați afară mulți funcționari de stat și jurnaliști în Ungaria lui Orban. Ne-a întrebat dacă putem să publicăm ce a scris. Da, putem - e important și din simplul motiv că autorul scrisorii nu o poate publica în țara sa. Nimeni nu ar mai tipări așa ceva în Ungaria - sau dacă ar face-o, publicația respectivă s-ar confrunta cu un viitor sumbru.  

Scrisoarea de la Budapesta și raportul anual privind libertatea presei al organizației Reporteri fără Frontiere se potrivesc perfect: Ungaria, odinioară elevul-model al Europei de Est, a scăzut cu 50 de locuri față de anul precedent, ajungând pe locul 73 în clasamentul privind libertatea presei la nivel mondial. Nici alte țări din Europa de Est și de Sud-Est nu stau mai bine la acest capitol - unele sunt chiar într-o situație și mai proastă.

Bulgaria: Codașul Europei deține președinția UE  

Între timp, în Europa se moare pentru investigațiile jurnalistice - să ne amintim de cazurile din Malta și Slovacia. Pentru ca niște adevăruri incomode, niște porcării politice și criminale să nu iasă la iveală, sunt uciși oameni. Pe scurt: Europa din estul fostei cortine ideologice a devenit din nou o regiune de criză mediatică. Nu-i adevărat că problemele majore apar doar în Africa și Asia!

Niciun exemplu nu-i mai drastic decât "pacientul bulgar". Țara care deține pe moment președinția UE e pe locul 111 din 180 de țări pe lista organizației Reporteri fără Frontiere. A ajuns codașul Europei. Nici Germania n-ar trebui să le dea lecții prea multe țărilor din estul Europei, după ce a ajuns pe locul 15, în condițiile în care germanilor li se pare normal să fie mereu premianții clasei.

Uniunea Europeană are o problemă. Dacă președintele Franței, Emmanuel Macron, vrea să o împartă economic în două categorii de viteză, această divizare e valabilă în și mai mare măsură pentru realitatea presei. Tocmai statele din grupul Visegrad, mai degrabă elitiste pentru standardele estului, îngrădesc masiv libertatea de expresie.

Ungaria pe locul 73, Polonia pe 58, Slovacia pe 27 și Cehia pe 24: Aceste rezultate sunt o rușine pentru imaginea de sine a acestor țări cărora le place să se localizeze în inima Europei.

Vocile alternative de afară 

Săptămâna trecută, în Ungaria a apărut o listă neagră într-o publicație aservită lui Orban. Pe primul loc printre corespondenții străini considerați persona non grata se regăsește numele reporterului DW Keno Verseck. Pe de-o parte, lista nu reprezintă doar realitatea presei maghiare, conform motto-ului lui Orban care vrea să introducă o democrație iliberală: și peisajul mediatic e pregătit să fie "iliberal".

Celălalt semnal e cel care ar trebui luat în serios și la Bruxelles, Berlin și Paris. Vechile posturi internaționale pot trăi o nouă renaștere în perioada digitală. Ca voci alternative din afară. Dacă partidele PiS din Polonia și Fidesz din Ungaria, care au instaurat de fapt deja un fel de autocrații, monopolizează adevărul "unic" - adică adevărul lor - e nevoie de alternative. Nu-i o întâmplare că la Berlin s-au format deja câteva cercuri naționale de jurnaliști din Europa de Est. Pe vremuri, îi numeam disidenți.

Autor: Volker Wagener (das)