Email de la Ceauşescu pentru mai tânărul său discipol

Plictisindu-mă niţel aici în iad, mi-am amintit de C.S.Lewis şi de Scrisorile lui Zgândarilă. Şi mi-am zis, to'aşu, să te instruiesc un pic. Că înainte de alegerile grele care te aşteaptă, ai poate nevoie de-un pamflet.

Dragă Liviu, de la dictator la dictator, îţi zic: deşi am stat la putere în România 25 de ani de aur, te admir sincer pentru cei doi şi jumătate ai tăi. Să rezişti tu cu sute de mii de inşi în stradă contra ta! Şi să iei la omor cu gaze şi bâtele jandarmilor o sută de mii de români ieşiţi în stradă la proteste, maltratându-i în faţa televizoarelor la care mimezi democraţia, dar să scapi de pedeapsă până azi! S-o pui la treabă atât de bine pe atât de vrednica ta Carmen Dan, ah, dacă Lenuţa mea era la fel de eficientă la represiuni la care să moară doar un singur gazat, dar să le bage oamenilor frica-n oase!

Politică | 20.08.2018

Ce performanţă admirabilă, tovarăşe! Să le promiţi tu alegeri corecte şi să le furi la televiziuni încă înainte de a se ştampila un singur vot şi înainte de a vota un singur mort! Să-mi preiei tu partidul nostru comunisto-securist şi să-ţi vituperezi tu cu Tăriceanu al tău adversarii ca "securişti" şi "comunişti"! Îţi spun sincer, am impresia, uneori, că îmi dai clasă, atât de tare eşti. Să te dai tu cu peremiştii tăi "mare patriot", dar să faci cu ochiul ca târfa tuturor tiranilor euro-asiatici! Eşti mare to'arăşe, parol! Şi când te gândeşti câ nu eşti nici măcar oltean. Sau român de român ca doljanul.

Când te gândeşti că eşti doar jalnica odraslă a unui biet miliţian teleormănean. Dar, ce să zic, te-ai descurcat. Şi maniera în care baţi tu toba naţionalistă! Îmi dai fiori, pe onoarea mea de comunist. Pe cinstea mea de dictator. Îmi lasă gura apă. Până şi Mussolini şi Hitler ici aşa, pe lângă mine, până şi ei îşi scot pălăria. Nici Hitler nu i-a fraierit pe nemţi mai tare. Nici el, nici Stalin n-au dat ţeapă mai mai mare când le-au pus ruşilor, nemţilor şi restului europenilor pe tavă pactul Ribbentrop-Molotov.

Doar io, tovăraşe Dragnea, io, cizmarul, Pingelică, după cum în ticăloşia lor îmi ziceau bandiţii ăştia de români necomunişti, care i-au trădat infam pe toţi dictatorii şi extremiştii de la Antonescu la Beria şi de la legionari şi Dej până la mine, doar eu am mai reuşit să-i trag în piept mai şmecher decât tine. Doar io i-am prostit mai eficient până m-au dat în gât un Babu Ursu şi o mână de disidenţi pe care n-apucasem să-i mătrăşesc la timp. În ciuda lor am reuşit să-i conving pe mulţi ceva mai bine decât tine că aş fi, chipurile, duşmanul Kremlinului, nu sluga ţarului, că îmi iubesc ţara şi n-o schinguiesc cu securiştii mei.  Că aş face dreptate, în loc s-o distrug. Dar şi tu, tovarăşe, admit că eşti pe drumul bun.

Te preţuiesc, de altfel, mult. Ţi-am invidiat insolenţa cu care ţi-ai impus analfabeţii şi incompetenţii la guvern şi obrăznicia cu care arunci toate nefăcutele tale pe umerii nevinovaţilor. Eşti, nepoate, pur şi simplu strălucit, cum reuşeşti tu să te dai democrat, socialist şi pro-european, când vorbeşti cu socialiştii şi europenii, fascistoid, când te guduri pe lângă Orban, comunist, când stai de vorbă cu năpârcile marxiste, naţionalist, când îţi pui limba pe talpa de pantof a lui Trump şi filosemit, când îl escrochezi pe Netanyahu. Nu ştiu ca Maliţa al meu să fi fost vreodată diplomat mai abil. Nu ştiu ca intelectualii pe care i-am recrutat noi, de la Leonte Răutu la Dumitru Popescu D-zeu şi securiştii aferenţi, de la Drăghici şi torţionarul Enoiu până la Iulian Vlad, să fi făcut mai multă treabă în materie de dezinformare şi în orice altă privinţă, decât oştirea ta de propagandişti, plagiatori, hoţi, demagogi şi dibaci demolatori de justiţie românească gen Rudotel, Nicolicea, Nicolae şi Iordache altă-întrebare.

Nu ştiu să fi avut eu sau ai mei, în România socialistă, tupeul tău de-ai jefui pe oameni şi a le prăda vistieria dând securiştilor pensii speciale, pentru ca înainte de alegeri să te prefaci că nici usturoi n-ai mâncat, nici gura nu-ţi miroase, şi să promiţi, fără să intri în pământ de ruşine, să tai pensiile speciale. Invocam şi eu agenturili. Făgăduiam şi eu o sută în plus la leafă. Mimam şi eu democraţia. Dar parcă nu cu iscusinţa cu care loveşti tu în statul paralel, Iohannis, Soros, multinaţionale. Şi în Timmermans.

Nici diavolul însuşi, pe care-l slujim amândoi cu abnegaţie, n-a reuşit să convingă omenirea că n-ar exista, cu măiestria şi îndemânarea cu care-i faci tu să creadă pe români că s-ar găsi pe lume hoţi mai mari decât tine, slugi mai odioase decât ale tale, servicii secrete mai vândute, avocaţi ai poporului mai siniştri, judecători constituţionali mai corupţi decât cei din buzunarul vestei tale, poliţii politice mai abjecte decât jandarmii tăi. Deci da, eşti bun. Dar, sincer, ai mai avea de învăţat.

Eu vindeam evrei şi nemţi, dar pe români preferam să-i ţin cu forţa dincoace de Cortina de Fier. Tu îi alungi. Iar la viteza cu care fug de tine şi de sistemul tău paralel cu statul de drept s-ar putea să rămâi singur, la un moment dat. Or, ca să ajungi să stai la putere ca mine, un sfert de veac, ai nevoie de mai mult decât de tancuri sovietice, de Antena 3 a delincventului şi turnătorului Securităţii mele, Felix, ori de site-uri ca Sputnik. Ai avea nevoie şi de un popor. Şi chiar dacă ţi-ai procura. Nu-ţi va ajunge nici susţinerea Rusiei, nici a Chinei, Turciei şi Iranului, dacă e să judecăm situaţia în funcţie de Venezuela.

Căci e adevărat cu tu eşti mai aproape de Moscova decât Maduro la Caracas. Sau Ortega la Managua. Şi că ai dovedit că ştii lecţia represiunii şi în Piaţa Victoriei, la 10 august 2018, şi la Topoloveni şi la Târgovişte, unde ai închis tot oraşul în timpul mitingului pesedist de parcă era una din urbile interzise din iepoca lui Stalin. Am totuşi impresia, toaşu-prim, că-ţi cam lipseşte experienţa puşcăriei mele la Doftana. Când îi făceam pantofii lui Dej. Poate nu ştii deci că românii tăi s-au săturat mai abitir de tine decât venezuelenii de tiranul lor naţional-comunist. Sau Nicaragua de satrapul ei sandinist, care în faţa unor proteste paşnice se arată aproape la fel de sângeros ca mine la Timişoara, Bucureşti, Sibiu.

În ce mă priveşte, sunt peltic şi cam nătâng. Dar am, nepoate, vederea bună. Ţi-o zic p-a dreaptă. Nu te văd bine. Stau şi mă uit la ciracii tăi cum îi arestează ori bat sălbatic pe adversarii politici ai ciumei roşii, de pildă USR-işti în Mehedinţi. Văd cum îi intimidezi pe ziarişti. Mai văd copiii românilor cum pleacă pe capete din ţară pentru că tu, infractorul condamnat, o transformi, împreună cu penalii şi cleptocraţia ta, într-o republica bananieră şi un stat feudal, astfel încât părinţii lor abia aşteaptă să ţi-o tragă la alegeri. Va trebui să furi sufragii deci, din nou, din greu, ca noi în '46, prin ministerul de interne sau altcumva, ca să scapi de răzbunarea la urne a obiditului tău neam.

Şi fiindcă îmi pari totuşi un urmaş de dictator destul de demn, dacă nu ţin cont de originea ta socială nesănătoasă, hai să-ţi dau un ultim sfat. Te-ai distrat bine până acum? Ţi-ai permis ca mine robinete de aur la veceul pe care l-ai mutat din curte în palat? Te-ai răzbunat pe Kövesi? Pe români? Te-ai dat lebădă şi ai scăpat nepus la punct şi nearuncat după gratii? Fă paşi, băiete! Fugi, to'arşe, unde vezi cu ochii! Fugi înainte de-a fi prea târziu. Să nu care cumva să o păţeşti ca mine! 

Mai mult pe aceeaşi temă