"Noi cei din Balcani suntem victime – nu George Floyd"

Moartea violentă suferită de cetățeanul american de culoare George Floyd a declanșat un val mondial de solidarizare cu minoritățile discriminate – și nu doar în America. În Franța au fost tematizate violențele comise de polițiști, în Israel s-a discutat despre soarta palestinienilor, în Australia despre cea a populației native aborigene. În Germania s-a discutat despre germanii de culoare, dar și despre migranții din România și Siria. În orașul englez Bristol, demonstranții au aruncat în mare statuia comerciantului de sclavi Edward Colston. S-ar părea că lumea se schimbă din temelii. În bine, cred nu puțini.

O parte a Europei nu a arătat însă nicio solidaritate: Balcanii. În timp ce, în alte regiuni, mii de oameni au demonstrat pentru drepturile omului, în capitala bulgară Sofia au manifestat sub 200 de tineri, printre care activiști LGBT și susținători ai unor mișcări antifasciste și stângiste. Dacă nu mă înșel, inițiativa demonstrației a venit de la cetățeni americani care trăiesc în Bulgaria.

Ce au în comun Bulgaria și SUA?

În perioada comunistă, exista un banc apreciat: ce au în comun Bulgaria și SUA? În ambele țări se poate demonstra liber "împotriva discriminării negrilor". Dar afișele din Sofia arată că vremurile s-au schimbat: în loc să vizeze poliția din Minneapolis, protestatarii de la Sofia s-au concentrat pe discriminarea romilor în Bulgaria; manifestația a fost deschisă de discursul unui jurnalist rom.

Manifestații similare ale tinerilor au mai avut loc la București, în țările fostei Iugoslavii și în Turcia – sporadice acțiuni de solidaritate. Singura excepție în rândul țărilor balcanice a fost Grecia, unde incidente precum moartea lui George Floyd generează mereu lupte de stradă provocate de extrema stângă, cu orientare anti-americană. Existența acestei stângi radicale la Atena pare să fie un semn al integrării europene avansate a Greciei.

Critici și neîncredere

Demonstrațiile din țările balcanice nu au fost doar de amploare foarte redusă, ele au fost primite de populația majoritară cu un amestec de critică și neîncredere. S-a dat din nou vina pentru proteste parțial pe George Soros.

Pe de o parte, nimeni nu pare să creadă în sud-estul Europei că afroamericanii din cea mai bogată țară a lumii ar putea avea vreo problemă. Cererile lor de a fi tratați egal în fața legii par să fie privite ca niște fițe, ca o conspirație a democraților, ca exprimare a anarhismului și "marxismului cultural". La Sofia, ambasada americană a organizat o manifestație alternativă, cu sloganuri de genul "Opriți teroarea negrilor" și "Sprijiniți-l pe Trump!" (Participanții erau inclusiv naționaliști pro-Putin). 

Romi privilegiați?

Pe de altă parte, majoritatea locuitorilor din Balcani contestă discriminarea minorităților în propriile lor țări. Romii ar fi, dimpotrivă, o etnie privilegiată – ar profita, se spune, de ajutoare din străinătate, iar poliția i-ar trata cu mare grijă.

De fapt, un aspect important al identității balcanice actuale ar fi convingerea potrivit căreia adevăratele victime nu ar fi oamenii săraci și oprimați în diverse regiuni ale lumii, ci chiar locuitorii din Balcani. Se potrivește în acest construct faptul că multe țări sud-est europene descriu perioada Imperiului Otoman (1299-1922) drept "sclavie turcă" – chiar dacă aceasta a fost doar un fenomen marginal.

Vorbitul e interzis

Adevărul istoric nu este atât de important în Balcani. Obiectivul este să ne prezentăm drept martiri, să avem o scuză pentru a le refuza altora solidaritatea. Noi, nu afroamericani precum George Floyd, suntem victimele puterilor geopolitice, ale comunismului, ale regulilor UE etc.

Absența dezbaterii despre rasism este o problemă serioasă a societăților sud-est europene. Ca în bancul comunist, lumea se comportă ca și cum rasismul ar fi un fenomen american, care aici nu există. Se uită însă de practicile rasiste înjositoare care existau înaintea sfârșitului socialismului de stat în 1989/90 în Bulgaria și altundeva în Balcani, de altfel peste tot în lume. Numai că nu era voie deloc să se vorbească despre ele. De aceea, majoritatea națiunilor balcanice nu au putut avea după al Doilea Război Mondial dezbaterile dureroase purtate în Occident; și nici nu au putut deveni conștiente de necesitatea măsurilor politice corespunzătoare.

Națiune contra națiune

Din punct de vedere balcanic, există grupuri care luptă unul împotriva altuia, iar indivizii ar trebui să-și susțină echipa proprie. Sârbii îi oprimă pe albanezi, care ulterior se răzbună; turcii îi transformă în "sclavi" pe bulgari, care trec apoi în avantaj; ortodocșii se apără de musulmani, catolici și de alți...ortodocși.

Rasismul nu este însă o luptă politică între națiuni. Este vorba de o tendință culturală adâncă care face ca grupuri întregi de oameni să fie tratate mai prost decât altele în mod sistematic. Romii sunt cel mai trist exemplu – dar și migranții din țări ca Grecia și Turcia, precum și minoritățile sexuale peste tot în lume. Rasismul este atunci când numele tău, originea ta sau aspectul tău fizic te predispun să fi considerat inferior. Atunci când nu te lasă să intri în piscină pentru că ai fi, chipurile, murdar, dacă nu chiar contagios.

Argumentele extremei drepte

Extrema dreaptă susține că ar dori doar egalitate. Minoritățile ar trebui să respecte legile, la fel ca toată lumea. Argumentul este că așezările de romi din Balcani se caracterizează, la fel ca și cartierele locuite de persoane de culoare în SUA, printr-o rată sporită a criminalității. Dar este acest argument statistic motiv întemeiat de a reține o persoană care se face suspectă doar din cauza culorii pielii?

Imaginați-vă că un bulgar și un eston participă la un interviu de angajare în Germania. Angajatorul spune: "Dvs, bulgarii, sunteți în coada clasamentului Pisa privind educația. Nici nu mă mai deranjez să vă testez, ci îl voi angaja direct pe eston, a cărui țară este în fruntea clasamentului Pisa." Ar fi așa ceva corect? Bulgarul ar putea fi mai deștept și mai bine pregătit decât estonul, în ciuda tuturor statisticilor. Un alt exemplu: știm că 90% din totalul infracțiunilor sunt comise de bărbați tineri. Ar trebui deci polițiștii să aresteze toți tinerii pe care-i întâlnesc pe stradă după ora 22?

Plângeri absurde

Lui Thomas Jefferson îi aparține propoziția celebră: "Nu există nimic mai nedrept decât tratarea egală a oamenilor inegali." Când o societate vrea să integreze cetățeni defavorizați, ea trebuie să ofere o egalitate a șanselor. Noul rasism a dezvoltat o nouă ideologie a formalismului, egalitatea în fața legii este echivalată cu egalitatea în sine: egalitatea celor născuți în palat cu cei care vin din colibe. În Bulgaria și România s-a ajuns la plângeri absurde împotriva statului – din cauza discriminării majorității prin măsuri politice luate împotriva discriminării romilor.

Solidaritatea mondială anti-rasistă de după moartea lui George Floyd ar fi trebuit să semnaleze Balcanilor că în interiorul țărilor din regiune ticăie bombe cu ceas. Rasismul subminează solidaritatea mai ales în țări unde construcția națiunii nu a putut fi finalizată cu adevărat. Nu e de mirare că în Balcani s-a ajuns adesea la violențe în ultimii ani pornind de la incidente minore.

Rasismul marginalizează Europa de Sud-Est și în cadrul lumii globale, sprijinind propagarea unor prejudecăți în țările regiunii față de muncitori, investitori, experți și chiar turiști străini. Cine afirmă că, spre deosebire de Vest, Balcanii nu ar fi avut un trecut colonialist și implicit nici problema rasismului, acela își ascunde capul în nisip: negarea rasismului în Balcani este foarte periculoasă. Trebuie să discutăm despre ce putem face pentru a-l combate. 

Ivailo Dicev este profesor de antropologie culturală la Universitatea Sofia din Bulgaria. El a predat între altele în Germania, Franța și SUA.